Azi, trei a șasea două mii opt. Republica. Tineri. Mulți tineri. Sute de tineri. Film spaniol, regizor tânăr...foarte tânăr. Aplauzele îl încurajează înainte de a rosti măcar un cuvânt. El vorbește în spaniolă, un alt spaniol traduce în română. Rezultatul: ceva ciudat și drăgălaș...
Urmează spotul TIFF: "Ioaneeeee, vez' că ț-o vinit vaaaca!".
Începe filmul. Pungi de popcorn încep să taca. Pe o masă, două pahare așteaptă un cuvânt. Doar pianul din soundtrack redă tăcerea și singurătatea dialogului mut. Scaunele întoarse pe mese zac precum turnurile unei cetăți ce îngrădește liniștea. Un violoncel și o vioară apasă pe coarda tristeții. Nota de plată. Nici o reacție.
Beneficiile plânsului - apare subtitrat.
Aș putea continua cu descrierea filmului, dar nu pot... Filmul acesta trebuie văzut, simțit, trăit și asumat...
Trebuie să îl vezi.
Urmează spotul TIFF: "Ioaneeeee, vez' că ț-o vinit vaaaca!".
Începe filmul. Pungi de popcorn încep să taca. Pe o masă, două pahare așteaptă un cuvânt. Doar pianul din soundtrack redă tăcerea și singurătatea dialogului mut. Scaunele întoarse pe mese zac precum turnurile unei cetăți ce îngrădește liniștea. Un violoncel și o vioară apasă pe coarda tristeții. Nota de plată. Nici o reacție.
Beneficiile plânsului - apare subtitrat.
Aș putea continua cu descrierea filmului, dar nu pot... Filmul acesta trebuie văzut, simțit, trăit și asumat...
Trebuie să îl vezi.
