Sclipiri de zâmbet şi iubire,
Speranţe scurse-n ploaie, lin…
Ecou de gingaşã-amintire
Şi pace de-absolut divin…
Copilã, tu, ce mângâi firav
Şi ruşinos… un gând ferice
Fãr’ sã-l atingi… de frica-aceea:
“Dacã-l trezesc, oare ce zice?”
Aşterni pe-obraz gropiţa dulce
Ca un lãcaş sfinţit de lacrimi,
Ascunzi privirilor curioase
Un suflet neatins de patimi…
Tu… dulce vis în miez de noapte
Asculţi… iubeşti… şi-aştepţi
Doar douã şoapte…
Dormi…
De o vreme a început mult aşteptatul Festival Internaţional de Film Transilvania, sau, cum zicem noi in Ardeal, “o’nceput TIFF-u!” Am avut bucuria de a savura câteva din filmele prezente anul acesta şi mă arăt extrem de mulţumit de calitatea acestora. De la Nunta la ţară, prin Bahrtalo, Australia, ajungând la Cealaltă Irina, fiorul peliculei de festival m-a pătruns de fiecare dată.
Imaginaţi-vă Republica plină la Bahrtalo, lumea intrând în sală chiar şi după începerea filmului; pentru dregerea fluidelor şi a emoţiilor, înainte de intrarea în sală, la toaleta pentru băieţei, inundată dealtfel, am avut onoarea de a fi alături de Lali, gaborul, ţiganul, naturalul şi excelentul personaj principal al filmului… Cum la buda fetelor era full, ne-am trezit invadaţi pe postata noastră de către zăpăcita mică cu râs iconfundabil din Zorki… Detalii…
Film la care sala a aplaudat de câte ori a simţit nevoia (şi, tulvai Doamne’, multă nevoie o fo’…), cu un umor simplu, natural şi irezistibil; un Lali pe ecran identic cu Lali din crâşmă sau de pe pietonală… Sesiunea de întrebări şi răspunsuri a mai smuls cu uşurinţă hohote din sală, precum şi voturi din partea publicului…
Nu mai detaliez restul filmelor;
Celor care sunteţi în Cluj vă recomand să profitaţi de ultimele două zile de TIFF. Merită!
De ajuns pentru azi!
