A-mi fi iertat mesajul subtil și nespus din titlul postării dar sunt sătul de behăitul pe care îl aud de trei zile-ncoace legat de rezultatele examenului de definitivat susținut de unii profesori. Brusc ne beep grija cum că, tulvai Doamne', mai bine de jumătate dintre profesorii care au dat anul acesta examenul de definitivat au picat examenul. Că tulvai, cei care au dat BAC-ul au fost mai buni... procent mai bun... Să lămurim câteva chestii:
- Nota de trecere la examenul de definitivat este 8(opt), nu 6(șase) cât e la BAC, nici 5(cinci) cât e la școală.
- Examenul cuprinde două părți:
- una practică ce constă în susținerea a opt ore la clasă inspectate și notate de inpectorul de specialitate. Notele de la inspecții NUsunt luate în calcul la media finală ci reprezintă o condiție a intrării în examenul scris, media notelor de la inspecții trebuind să fie de minim 8.
- una de examen scris, subiectul de examen fiind structurat în trei părți:
Fiecare din cele trei subiecte e notat cu 30 de puncte, 10 puncte fiind din oficiu.
Timpul de lucru este de 4 ore. Insuficent și o spun pentru a doua oară. În patru ore nu apuci să faci o lucrare impecabilă la căte cerințe sunt. (Aici mă contrazic cele 32 de note de 10 de anul acesta, note pentru care îi felicit sincer pe respectivii colegi! Oricum, 32 din 7400 prezenți reprezintă 2,31% ).
3. Majoritatea profesorilor care au susținut examenul au 2 ani vechime, maxim 3, existănd și cazuri cu un an de predare la catedră. Deci experiența NU te ajută foarte mult. Vorbim aici de profesori care sunt obligați să aibă zilnic proiect de lecție la fiecare oră (uneori și 6-7 pe zi), proiect pe care îl fac cu o zi înainte, după orele de curs. Dacă nu dai doar copy-paste de pe net și pui oleacă osul la muncă, un proiect îți ia minim un ceas. Așa că cei care spun că profesorii nu au de lucru opt ore pe zi, ciocul mic! Deci timpul pentru studiul individual, pentru definitivat sau o lectura de drag e destul de limitat. Excludem de aici posibilitatea ca să ai acasă o familie cu unul sau doi copii fiindcă zice lumea că ne lamentăm, că ne plângem de milă. Dar avem!
4. Un profesor debutant (a nu se înțelege în primul an de predare ci până la promovara examenului de definitivat) are un salariu rușinos imoral, undeva sub 1000 de lei. Pe primul meu fluturaș, în 2010, scria măreț suma de 637 RON (vezi aici dovada). Așadar, motivația financiară e inexistentă. Cei care sunt profesori o fac fie din pasiune, din vocație, fie de musai că nu găsesc altceva de lucru.
Aș vrea să tragem câteva concluzii: Nu judecați înainte de a cunoaște situația profesorilor. Sunt total de acord cu exigența examenului dar nu trebuie judecați profesorii care nu au luat minima notă de 8. Pe cuvântul meu, nu e ușor să iei nota 8 la examenul de definitivat! Nu judecați profesorii care deși sunt plătiți execrabil trebuie să suporte de multe ori comportamente "nedorite" ale copiilor cărora părinții nu le-au oferit cei șapte ani de acasă. Educația nu o putem face doar noi... Nu judecați profesorii care sunt parte a unui sistem extrem de instabil, cu zeci de modificări anuale, cu schimb de reguli în timpul jocului, cu birocrație de toată frumusețea...
Rândurile următoare fac parte dintr-un articol al domnului Mircea Vasilescu și se potrivesc ca o concluzie generală... "În aceste condiţii, discursul despre nobila meserie de dascăl şi despre viitorul copiilor care se află în mâna lor devine un fel de bla-bla în care nimeni nu mai ajunge să creadă. Sau cred doar încăpăţânaţii pasionaţi de meseria lor, care ajung să fie nişte supravieţuitori şi, paradoxal, nişte luptători împotriva sistemului. Puneţi-vă în pielea unui profesor care vrea să-şi facă bine treaba, să fie foarte bun, să se ţină la curent cu noutăţile din domeniul lui, să aibă un orizont cultural, să participe la viaţa comunităţii în care trăieşte (pentru că numai astfel poate ţine legătura cu părinţii şi copiii şi poate deveni un reper). Să aibă, cu alte cuvinte, o viaţă profesională şi intelectuală normală. Dacă faceţi acest exerciţiu, vă veţi da seama că e extrem de greu pentru un cadru didactic să trăiască astfel. Nu are bani să-şi cumpere cărţi, să călătorească, să-şi menţină un anumit profil cultural; nu are timp – copleşit de birocraţie şi de cerinţele „sistemului” – să se îngrijească de propria persoană, astfel încât să se prezinte în faţa copiilor în cea mai bună formă intelectuală, relaxat, surâzător şi cu gândul doar la nobila sa misiune. Cu alte cuvinte, degeaba le cere societatea să fie tot timpul minunaţi, altruişti şi dornici să contruiască viitorul ţării dacă le oferă un prezent nesigur, bâlbâit, plin de meschinării şi de probleme."
P.S.: Am susținut anul acesta examenul de definitivat și l-am trecut cu nota 8,55. Cu greu...
