Iluzii

Iluzia unei fericiri te face fericit. Cel puţin pentru o vreme. Problema intervine atunci când realizezi că de fapt hrănirea sufletului doar din iluzii şi speranţe e una de supravieţuire. Te ţine doar la suprafaţă, nelăsându-te nici să mori, dar nici garantându-ţi viaţa.

Fiecare iluzie se bazează însă pe câte o chestiune cât se poate de concretă şi de reală. Iluzia că ai găsit pe cineva care ar putea deveni “acel cineva” poate porni de la o simplă privire, de la un gest mărunt sau de la un singur cuvânt…

Nu sunt în măsură să vorbesc despre “acel cineva” deoarece se pare că mai am de căutat…

Concluzie la iluzie: trebuie să vedem partea plină a paharului. Doar aşa putem să păşim mai departe…

Vantul

Mi-a fost dor de Cetatuie, asa ca am revenit aici, serpuind pe calea ingalbenita de felinare. Vantul nu adie la fel de prietenos ca alte dati, dar nici nu ma alunga. E mai rece.
La fel ca lumea din jur. Multi nu mai sunt la fel de calzi ca alte dati, dar nici ei nu ma alunga. Atat timp cat nu incurc, nu sunt in plus, atat timp cat sunt, nu sunt in minus. La numaratoare iesim si totul e ok.
In seara asta s-a repetat episodul "Altcineva", dar intr-un cerc mai restrans. Ii inteleg pe toti...
Mi-a mai ramas tramvaiul, cativa greieri rataciti inca pe aici de asta vara, luminile orasului si un servetel alb, patat de eternul pix negru...
Ah, si inca ceva, era cat pe ce sa uit: o portie mare de mancare chinezeasca, picanta!
Imi urez "Pohta buna!"