Sunday, January 25, 2009

Je t'aime...

Zburd din nou cu o oarecare tulburare în suflet, după foarte multă vreme în care nu am ştiut ce va să mai însemne aceasta...

Azi am terminat de citit Memorii, cartea biografică de excepţie a ÎPS Bartolomeu Anania, ceea ce ar fi trebuit să fie (şi a fost) un prilej de bucurie... Am isprăvit cele 690 de pagini în format mare cam într-o saptămână şi oleacă, în măsura în care am ciupit cateva pagini în orice mică pauză disponibilă...

Starea mea de tulburare din aceste clipe (e ora 00:51) s-a prelungit din tulburarea prietenului meu care m-a rugat să ne întâlnim spre seară, ca să povestim... Probleme, probleme şi iar probleme... Cred că în această seară dacă m-aş fi întâlnit cu cineva cunoscut şi m-ar fi întrebat, ca de obicei „Ce mai faci?”, aş fi ezitat să răspund cu eternul meu „Din ce în ce mai bine!”. Repet, nu ştiu de ce, dar în seara asta nu m-am simţit din ce în ce mai bine...

Ca să trecem într-un plan mai optimist şi mai frumos, aveţi aici, mai jos puţin, visul oricărui om ce urcă pe o scenă...

Vă las pe voi să apreciaţi... Că de comentat...comentaţi mai greu...

Al vostru, Ioane.


Saturday, January 24, 2009

Zambiti, va rog!

Dragilor, taman am descoperit pe blogul lui Petru Stratulat de la Guerrila un film exceptional... Va invit cu drag sa il vizionati... are cam 15 minute, dar merita fiecare clipa... Astept si unele mici comentarii, ca sa vad cum l-ati receptat... Va pup!

Thursday, January 22, 2009

Muguri

Înmuguresc pe zi ce trece

De când te am

La piept dormind...

Întineresc ani câte zece

Privirea-ţi de o văd zâmbind...

Mă bucur ca un prunc de ţâţă

Ce-adoarme lin, pe sân visând

La Feţi-Frumoşi şi Cosânzene

Netulburat de niciun gând...

Mă rog rugând cu grea chemare

De îngerii cei din văzduh

Ca să te ţină ca pe-o floare

De lângă tine eu când fug...

Rodesc în inima-mi slăbită

Un bob de lacrimă de-a ta

Ca s-o prefac în dulcea rouă

A florii de nu-mă-uita...

Mă pierd în ochiul tău albastru,

Mă regăsesc din nou zâmbind,

Ferice, împăcat şi vesel

Doar

Iubind...


Cluj-Napoca

20.01.2009

Friday, January 2, 2009

La Multi Ani!


La Mulţi Ani! “A mai trecut un an prin noi, a fost şi soare, au fost şi ploi…” vorba cântecului… dar important este că « totul e bine când se termină cu bine ». Anul ce a trecut s-a terminat cu bine, cel putin în cazul meu… Eh, acum bineînţeles că sunt afectat şi eu la maxim de marea criză financiară, dar nu ne lăsăm bătuţi aşa, cu una, cu două…
Detaliile financiare m-au lăsat întotdeuna rece… şi mi-am dat seama că a alerga după bani nu e o soluţie. De ce să nu îi lăsăm pe ei să vină la noi, timp în care putem să ne ocupăm de lucruri mai serioase şi mai folositoare?
Tocmai m-am întors din Viena, unde am petrecut trei zile friguroase, dar extraordinar de frumoase şi de liniştite, alături de prietena mea şi de familia distinsului meu mai tânăr dirijor de SAA CHOIR… Frigul grozav l-am dovedit cu câteva căni de punch fierbinte, foamea cu niscaiva cârnaţ de-al lor, cu colesterol mai mult decât are cel al nostru, combinate cu lungi plimbări în aer liber, vizite şi vizite…
La cumpăna dintre ani am fost în centrul Vienei, în piaţa din faţa primăriei, unde erau adunate câteva mii bune de oameni, majoritatea străini: români, italieni, nemţi, unguri, şi chiar câţiva polonezi şi ruşi, toţi puşi pe veselie şi voie bună, dar în mod civilizat, cum şade bine oricui… Nu putea să lipsească de pe scena amplasată acolo un spectacol de muzică clasică, de o înaltă ţinută artistică… Ce m-a surprins a fost lipsa unui foc de artificii organizat de primărie… Artificii au fost, ce e drept, non-stop, de pe la ora 23 până la ora 1, dar din cele mai mititele, nu la fel de spectaculoase ca cele din Cluj, de exemplu…
Spectaculoasă a fost vizita la Donau Turn, un turn de televiziune de pe malul Dunării, de unde am putut vedea panorama Vienei, noaptea, de la o înălţime de 156 de metri… Nu mai pomenesc de cele trei restaurante din turn care se roteau încet, aşa încât fiecare flămând putea să vadă întregul oraş stând nemişcat, la masă…
Palatul Schömbrunn e la fel de spectaculos, dar grădinile mai puţin colorate decât în perioada verii…
Pietonalele din centru arhipline, multă voie bună şi relaxare… Toate acestea le-am desăvârşit prin participarea/asistarea la o Missă catolică în Domm-ul Sfântului Ştefan, compusă de Mozart şi cântată de un cor profesionist, cu orchestră…
La întoarcere am vizitat şi Budapesta cea de dulce amintire pentru familia Gorea, rămânând impresionaţi de frumuseţea peisajelor şi arhitecturii clădirilor…
Vă urez un an nou plin de linişte şi împliniri!