Saturday, January 5, 2013

Nimic zicând.

 

Înainte de somn porniți filmul de deasupra. Cu răbdare. Cu îndelungă-răbdare. Și cu drag...

Cuvintele mele sunt de prisos... îmi e rușine să deschid gura ca să mă plâng de ceva văzând cât de mărunți suntem și cât de mărunte sunt așa zisele noastre probleme...  

Drept vorbind, uneori ne comportăm ca niște prunci mucoși și răsfățați având impresia că noi suntem buricul pământului, că noi avem cele mai mari baiuri, că nimeni nu ne înțelege... că nu avem vreme pentru cine-știe-ce-bălării... Ne lamentăm online ca să fim băgați în seamă. Vai și-amar de noi. Mici. Foarte mici!