Zi de zi ne lăsăm furaţi de imagini... şi uităm să privim chipurile.
Zi de zi ne cufundăm în milioane de nimicuri şi uităm să căutăm lucrurile simple şi într-adevăr esenţiale...
Zi de zi ne periem zgâriind oglinda chipul ideal dorit de noi, deşi suntem conştienţi că minţim.
Noapte de noapte fugim de întuneric spre lumina unui monitor de la care aşteptăm să ne alunge singurătăţile, unde orgoliul imaginii noastre aşteaptă să primească un "like", de la unul dintre cei 563 de prieteni (virtuali), din care ne cunosc cu adevărat cel mult cinci, restul poate ne ştiu...
Zi şi noapte ne proiectăm pe (toate gardurile) peretele -primit cu atâta generozitate de la unchieşu Mark din America- imaginea noastră ideală, provocând, aşteptând să fim băgaţi în seamă...
Uităm să ne ţinem de mână la o plimbare prin parc, dar nu uităm să dăm la vacă pe Farmville... să nu moară săraca...
Uităm să ne sprijinim capul şi lacrimile pe umărul unui prieten, dar nu uităm să schimbăm statusul din "in a relationship" în "single" şi să ne bucurăm că toţi ai noştri dau năvală cu regrete profunde şi douăpuncteparantezătristă...
Culmea ironiei e că şi aceste gânduri vi le voi "distribui" tot cu generosul ajutor al Cărţii de Feţe...
Dar ne place... să...ne uităm.
Şi ne uităm...
Pe noi înşine...
