Strigatul sub steag

Tinereţea mi s-a dus cu anii...

  

  Iacătă-mă-s minghear însurat. În seara asta plec din Cluj holtei, iar când mă voi întoarce, nu voi putea sa mai spun acelaşi lucru...  
  Trebăluind prin calculatorul de acasă, am descoperit albumul meu de tinereţe, din care vă împărtăşesc şi vouă câteva imagini... Vorba ceea: "Ce am fost şi ce-am ajuns...".
     Link aici... Iote' poza!

Petre(cerea)/Petre(cania) burlacilor

           Neavând nicio legătură cu recenta şi mult dezbătuta majorare a taxei pe valoare adăugată, aseară, 30 Cireşar al anului 2010 a avut loc “minumata” petrecere a burlacilor dedicată tuman’ mie.

Locaţia: “căsuţa noastră”, adică apartamentul băieţilor de la giratoriu, cu balconul cel mare şi atoatevăzător.

Participanţi: eu însumi şi cei patru ultimi burlaci: Gabi, nenea Claudiu, Adi de la Lorău şi Nicodim…

Totul a început, cum se cuvenea, cu un pui de somn, ca să avem forţe proaspete… Somn tulburat dealtfel de mândra mea dragă care s-a  gândit (prin gândire) să mă întrebe ce mai fac, speriată fiind de perspectiva unui chef al burlacilor precum văzuse dânsa prin filmele americăneşti: ăla micu’ de însurat bat ca porcu’, hăialalţi handralăi mai beţi ca el şi oarece mândre stripăriţe prin poalele lor…

Of, dar vai! Nici gând de aşa ceva… Expresia de bază a fost: “cu măsură”… Adică, preventiv, capitonăm bine stomăcelul cu nişte dărabe de slănină cu brânză nobilă cu mucegai ( de Lorău sau Bogata), ca să nu îşi facă berea efectul prea cu spor…

Apoi a urmat un maraton al berilor numerotate, că, deh… am zis: cu măsură! Playlistul de pe site-ul crocodilului a cântat şi încântat cu melodii de ale maestrului Dinică (Vine o vreme, Ionel, Ionelule, Ce-aveţi cu mine duşmani?) apoi un Bucureşti, ora exactă de jale şi o suită de Dinu Iancu Sălăjanu şi Ionuţ Fulea, eclipsaţi, biensûr, de vocile noastre în urlando...

După ce ne-am lămurit „Que ora es?”, am oprit muzica, am ieşit pe balcon şi am început să horiamo molcomissimo spre deliciul vecinilor care ieşiseră pe balcoane, cu becurile stinse, discret ascultând şi nimic zicând...

A fost o seară frumoasă între prieteni frumoşi... Dar s-a terminat berea şi s-a decis în unanimitate să nu continuăm cu vin sau cu cognac made in Lorău, pentru a păstra  (măcar) o amintire din întreaga petrecere...

Am înmânat cheia de la cal lui Claudiu şi am luat un taxi cătră căsuţa din deal...

Mândru o putut fi! Tulvai!

Vă mulţumesc!