Invitaţie la film – “Întoarcerea”

      După pauza de Paşte, reluăm tradiţionala „Seară de Film” la fiecare două săptămâni, Luni, de la ora 20.00. Săptămâna viitoare va rula Întoarcerea, un film al regizorului rus Andrei Zvinghiaev. Mai multe date despre film a redactat Nicodim în textul de mai jos.

Întoarcerea, este un film recent, 2003, cu un topic contemporan, în regia lui Andrei Zvinghiaev. Filmul cineastului rus, născut la Novosibirsk în 1964, lapidar spus, evocă reapariţia unui tată după 12 ani de absenţă misterioasă în sînul familiei cu doi copii, ascultătorul Andrei şi rebelul Ivan, aflaţi amîndoi la vîrsta critică, între copilărie şi adolescenţă.

Operă sumbră, aproape fără cuvinte, cu accente deosebite asupra relaţiei dintre părinţi şi copii, filmul rusesc este aşezat sub influenţa lui Antonioni, Bresson şi Tarkovski (cel care în 1962 cîştiga tot aici, la Mostra veneţiană, "Leul de Aur" cu Copilăria lui Ivan).

Filmul a primit o sumedenie de premii dintre care cel mai prestigios "Leul de Aur" de la Veneţia. Cu o coloană sonoră aparte, şi o tehnică a realizării cadrelor în stil tarkovskian, prin peisajele sălbatice de o frumuseţe memorabilă, şi profunzimea ideatic-afectivă pe care o pune în scenă, filmul încorporează ceva din profunzimea şi sensibilitatea tipică „sufletului rus” care de fapt rezonează cu adevărul general uman.

Vă aşteptăm cu drag! Ca de obicei, intrarea este liberă!

Ziua a şaptea…

„Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. 

Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.”              

(Fac. 2, 2-3)

Om fi noi dumnezei, că uneori aşa ni se pare. De fapt suntem, dar într-un alt mod decât cel atotputernic şi atotştiutor…

Dacă Dumnezeu cu „D” mare în ziua a şaptea a creaţiei „S-a odihnit de toate lucrurile Sale”, cred că şi dumnezeii noştri ar trebui să se odihnească Duminica.

„Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o…”. Duminica e sfântă. Că aşa a lăsat-o Dumnezeu. Duminica e binecuvântată. Tot pe Dumnezeu dăm vina şi pentru asta.

Şi totuşi, ce înseamnă pentru noi faptul că e binecuvântată? Ce înseamnă binecuvântarea?

Pentru mine e o binecuvântare să văd o zi frumoasă ca cea de azi. Să mă bucur de lalelele înflorite din grădinile caselor din Andrei Mureşanu, întorcându-mă de la biserică. Să mă bucur de cei dragi fiind alături de ei, cu ei… Să stau la masă şi să rostim un „Tatăl nostru” împreună. Să Îi cerem „pâinea noastră cea de toate zilele” şi să Îi mulţumim, dacă o avem…

Dar oare numai cu pâine se va  hrăni omul? Nu suntem noi vrednici să ne împărtăşim de „pâinea cea cerească” în fiecare săptămână… Dar fără să ne hrănim şi sufletul, vom ajunge să ne îndepărtăm de adevărata binecuvântare a lui Dumnezeu… Nu are El nevoie de noi ca să umplem bisericile. Nici pe departe… Dar cred că noi avem nevoie de El…

Sunt critic. Ştiu. Sunt rău. Şi asta ştiu.

Şi ştii că două ore pe săptămână închinate lui Dumnezeu e prea puţin. Nu pentru El. Pentru noi… 

„Cine are urechi de auzit, să audă…”

De prin curte. DRD.BRB.