Realizez în ultima vreme că, deşi stau la muncă mai mult decat trebuie, îmi rămane timp să mă plimb, să merg de două sau de trei ori la cinema pe săptămană, să calc praful de pe pavajul pietonalelor fără să mă grăbesc, să beau cu fratele meu o cafea dimineaţa la ora 7, una cu Nicodim la ora 9, să muncesc de la 10 fără să mă încruntez, să mă furajez la pranz liniştit, fără grabă, să citesc cateva zeci de pagini de Karenina pană savurez un Irish Coffe in Zorki...
Cine nu mă invidiază?
Tot timpul din lume e al meu!
1 comment:
Bravos!
felicitările mele!
altfel era necesar să plăteşti pe careva să-ţi trăiască viaţa.
Post a Comment