Colinde

Îmi amintesc cu mult drag de copilărie, de nerăbdarea cu care aşteptam începerea Postului Crăciunului, ca să putem colinda şi noi în voie, fără să ne temem că “o să ne iasă bube pe cur”… Nu ştiam noi pe atunci ce înseamnă de fapt postul, şi probabil că nu ştim foarte bine nici acum… Ne bucuram când reuşeam să înşelăm vigilenţa mamei şi mai luam smântâna de pe lapte ca să o savurăm cu colţul de la pâine…

Aşteptam Ajunul Crăciunului aproape îmbrăcaţi şi cu straiţa în spate, ca nu cumva să o ia altcineva, iar la ivirea zorilor ne luam de mânuţă şi luam vecinii şi nevecinii la rând, strigând “din tătă plomâna” colinda cea frumoasă cu “Doooomnului ş-a’ nost Doomn!”. Colacul mic, copt în cuptorul din curte era răsplata maximă. Când se umplea straiţa, băgam în buzunarele sparte (intenţionat…) colaci, nuci şi mere… iar cine avea şi capişon (a se citi glugă) era considerat un norocos…

Îi mulţumesc lui Doamne-Doamne, numit generic de lume Dumnezeu că sunt printre cei care şi la 24 de ani colindă cu acelaşi drag vecinii din sat dar şi vecinii din Europa…

Vă las să vă bucuraţi de frumuseţea colindului… Le mulţumesc colegilor şi bunilor mei prieteni din Grupul Coral “Sfântul Apostol Andrei” pentru bucuria pe care mi-o oferă la fiecare repetiţie sau concert…

Ziurel de ziua
Asculta mai multe audio Divertisment »

Plugusorul
Asculta mai multe audio Divertisment »