Je t'aime...

Zburd din nou cu o oarecare tulburare în suflet, după foarte multă vreme în care nu am ştiut ce va să mai însemne aceasta...

Azi am terminat de citit Memorii, cartea biografică de excepţie a ÎPS Bartolomeu Anania, ceea ce ar fi trebuit să fie (şi a fost) un prilej de bucurie... Am isprăvit cele 690 de pagini în format mare cam într-o saptămână şi oleacă, în măsura în care am ciupit cateva pagini în orice mică pauză disponibilă...

Starea mea de tulburare din aceste clipe (e ora 00:51) s-a prelungit din tulburarea prietenului meu care m-a rugat să ne întâlnim spre seară, ca să povestim... Probleme, probleme şi iar probleme... Cred că în această seară dacă m-aş fi întâlnit cu cineva cunoscut şi m-ar fi întrebat, ca de obicei „Ce mai faci?”, aş fi ezitat să răspund cu eternul meu „Din ce în ce mai bine!”. Repet, nu ştiu de ce, dar în seara asta nu m-am simţit din ce în ce mai bine...

Ca să trecem într-un plan mai optimist şi mai frumos, aveţi aici, mai jos puţin, visul oricărui om ce urcă pe o scenă...

Vă las pe voi să apreciaţi... Că de comentat...comentaţi mai greu...

Al vostru, Ioane.