Gând la 23:36

Gând la 23:36


Neînţelegând acestă frumuseţe a ta
Mă agăţ mereu de poza vieţii din noi
Ce caută a arunca o geană spre ochiul susului,
Ce caută a fura un sărut de pe buza cerului
Ce se voieşte a fi senin totdeauna.

Dumnezeu m-a sărutat pe gură
Si de atunci ploaia fericirii mă inundă
In mii de coduri galbene
De fulgere şi tunete celeste.

Stelele cad... de ce, nu ştim...
Explicaţii ar fi, dar nu le căutăm
Indeajuns.
De.
Ajuns.
Hai.
Pa !


Cluj-Napoca,
11.06.2009