Iubesc...

Iubesc să cuprind cu mintea albul ce pătrunde în suflete căzând trâgănat din cer...
Iubesc taina ce se frământă în pântecele mamei ascultând un tată nerăbdator-glumeţ-grăbit-veşniclegatdeocarte-mobil-tastatură...
Iubesc bulgăreala şi râsetele celor din voru' şcolii, care nu uită să fie copii...
Iubesc colindul aşteptat de prunci şi de moşnegi...
Iubesc nevoia de a şti, de a nu fi mulţumit cu asta şi de a vrea să cunoşti...
Iubesc curioşii care mă întreabă: "Oooo, dom' profesor, da' maicile nu se plictisesc acolo, în mănăstire?"...
Iubesc răspunsul celui întrebat "De când există colindele...?"  "De când s-a născut Ştefan Hruşcă...".
Şi tot aşa...
Nu uitaţi să iubiţi...
Ceea ce chiar contează...