De o vreme prefer sa nu vorbesc prea mult, ci sa stau si sa ascult. Mare lucru si cu ascultatul sau ascultarea asta! Pe de o parte trebuie sa fii dispus sa taci macar o clipa, sa uiti de tine si sa auzi pe altcineva. Pe de alta parte...am uitat ce voiam sa zic...
Se mai intampla... Uiti prea bine de tine, de nu te mai cunosc nici gandurile tale, iar cuvintele se incapataneaza sa isi intoarca spatele, nicidecum sa se imbratiseze intr-o idee...
Cuvintele rostite trebuie ascultate. Daca nu... ele se risipesc in vazduh... si nu se mai intorc... De aceea eu prefer sa le astern in scris... sa le pironesc pe foaie... Macar asa se conserva...
Ce e drept, poate le ingradesc libertatea... dar le lungesc existenta...
Cu o clipa...
Asculta...
Clipa.
skip to main |
skip to sidebar
No comments:
Post a Comment