Azi a plouat urât de tot. Încă plouă. Ploaia m-a stropit de sus, consecventă, persistentă, încăpățânată și insistentă. Dar odată cu ea plângeau copacii... sute de lacrimi albe cădeau copleșite de umezeala aerului, uitând parcă să se bucure de moliciunea și ușurătatea căderii...
E drept... sunt cam plouat...
No comments:
Post a Comment