...faptul ca muzica intotdeauna reuseste sa ma dea peste cap. Poate daca cineva ma injura urat de tot... e posibil sa trec peste asta si sa nu reactionez. Dar cu muzica e alta poveste. Fiecare melodie imi trage cate o scaltoafa peste cap si ma ravaseste... Indiferent ca e Sinatra, Dean Martin, Vama cea Veche sau Bon Jovi...
Trebuie sa recunosc ca sunt vulnerabil. La muzica... chiar foarte vulnerabil. Si asta denota doar faptul ca...la urma urmei... toti suntem oameni... toti avem slabiciuni si pe toti "ceva" ne poate transforma din namile mari de 90 de kile cu o infatisare de oameni obositi, satui de tot si apatici in ceva mult mai... uman, sa zicem...
Vama Veche m-a crescut...
Stigma m-a copt oleaca...
Bon Jovi m-a facut pletos si mai rebel...
Sinatra si Dean Martin m-au innobilat...
Iar corurile m-au facut sa simt cantarea ingerilor...
Indiferent cat de antinomice par a fi sau sunt cele enumerate mai sus... cu ele am crescut... cu ele am ras si am plans (mai plang si eu din cand in cand...) cu ele am iubit si tot cu ele am invatat sa nu urasc niciodata...
"...Vreau sa ma trezesc din somn..." intr-un "Hotel de mii de stele", "Dead or Alive" sa urmez "My Way" convins ca "Everybody Loves Somebody"...
1 comment:
superbe vorbe din suflet :)
Post a Comment