Zburd

Zburd mereu in acelasi centimetru patrat din libertatea mea prost inteleasa. Zburd din ce in ce mai obosit de mine cel vechi, cautandu-ma pe mine cel nou. Zburd printre voi ca si cum centimetrul meu ar fi masurat de Fat Frumos si ar fi de fapt un univers. Zburd in liniste. Ca imi place.
Zburd singur, fiindca altfel nu ar mai fi zburdare. Zburd vara prin toamna ca sa pot trece iarna cu bine in primavara mirabulantei mele vieti...
Si ca sa fie totul desavarsit, acum zburd si pe blog. La fel.
Iar acum, ca sa imi treaca distinsa durere de cap analcoolica, o sa zburd in ograda viselor oblu-drept in pat...

Acelasi eu...