Perspective

În momentul aşternerii acestor rânduri pe foaie, mă găsesc în Catedrala din Cluj, la vecernie. Stau lipit cu ceafa de uşa bisericii, ipostază în care, recunosc, nu mă regăsesc prea des.

Obişnuit a fi printre cei din faţă, la strană, a sta aici şi a asculta slujba e o experienţă deosebită; cântarea parcă vine de peste tot, din zugrăveala pereţilor şi dintru înaltul cupolelor.
Aceleaşi feţe cunoscute, aşezate fiecare la locul lor, dar şi mulţi oameni pe care îi văd pentru prima oară aici; printre ei, o prinţesă mov cu pălărie verde şi ochi negri, mari, se învârte pe după picioarele bunicului său surprinzând spectacolul de pe pereţii înnegriţi de fum…
O altă prinţesă în miniatură cântă mai tare decât băieţii de la strană, oprită fiind de cenzura mâinii blânde a mamei…
Supărătoarele tocuri cui ale unei doamne şi un ton luat prea sus de către Ioane, cântăreţul, tocmai au sfărâmat frumuseţea întregii “atmosfere”…
Cred că ar trebui să…
Mă rog…