Iacătă-mă-s la primele mele rânduri scrise aici în postura de om însurat... De mă întreabă cineva care e sentimentul caracteristic acestui statut, aş răspunde fără să ezit: împlinire. La aceasta se mai adaugă şi multă, mai multă sau un alt fel de dragoste, greu de explicat, împletită cu dor, grijă, responsabilitate şi linişte.
Nu o să vă povestesc (cel puţin, nu acum...) despre nunta noastră, dar nu pot să nu rememorez cu drag şi emoţie momentul cununiei din Biserică. Din momentul în care am păşit peste pragul bisericii, de când am auzit primul "Amin" cântat de cor, mi s-a umezit privirea şi timpul a căpătat o altă nuanţă, o scurgere lină, elegantă, discretă... Nicodim, bunul meu prieten îmi spunea ieri că acolo, la cununia religioasă, a simţit ceva, vorba lui: "Bang! Te-a lovit harul!"... Acelaşi sentiment l-am avut şi eu, însă cred că pe noi doi harul ne-a mângâiat, ne-a învăluit...
Sper ca şi de acum înainte să pot "zburda" aici... Fain, făinuţ sau fain de tăt! Asta voi decideţi... mai jos oleacă...
3 comments:
Implinire va fi doar atunci cand va fi si un copil.
aurel
Multe felicitari, multa implinire si tot ce va doriti voi pentru ca acum sunteti o familie...lipseste doar bebele :D
P.S. Mi-e dor de tine, Antonio!!!! >:D< chiar daca acuma esti un om insurat...asa k fosti colegi de serviciu si ca prieteni...
Inca o data numai bucurii, casa de piatra si toate cele :D k deja ma cam intind...:))
totul se implineste numai in fata lui Dumnezeu...
Post a Comment