Galben

Cenuşiu, greieriu, portocaliu. Nu e greşeală, e alt articol…doar locaţia şi momentul zilei e acelaşi…

Sunt pe aceiaşi bordură de pe Cetăţuie, la acelaşi ceas de înserare când lumea începe să coboare din înălţimea de frumos văzut de aici…

Scriu negru pe un biet şerveţel galben, găsit în portbagaj. Am căutat cu disperare o foaie nescrisă, dar nu am găsit. Azi după amiază de la cinci ceas am mers la cinema la un film germano-turco-francez. ştiu că sună ciudat. Chiar asta m-a atras la el. Aveam de ales între două « another fucking american movie(s) » şi “The Edge of Heaven”. Ca de obicei, e de prisos ca să încerc să vă povestesc filmul. Pot doar să sper că puteţi merge să îl vedeţi sau că puteţi face rost de el…

Marcat într-o oarecasre măsură de peliculă, la ieşire am intrat ca teleghidat în Librăria Universităţii şi în mai puţin de patruzeci de secunde ieşeam de acolo cu « Viaţa pe un peron » a lui Octavian Paler.

Cufundat în colţul meu din Luis Cafe am citit până la cea de-a şaizecea pagină, forţându-mă să mă opresc şi să plec.

Să plec încotro ? Nu aveam nicio ţintă. Am urcat în maşină şi am venit aici, ca să ascult greierii, tramvaiul şi să îmi fac ochii mari, ca de bufniţă aşa încât galbenul felinarului să se atingă de galbenul şerveţelului meu chinuit de pixul negru…

Trebuie că se simte tare neputincios (despre şerveţel vorbesc…) pironit între pastă şi « altarul » jertfei sale, postamentul, “Aripa stângă” a lui Cărtărescu.

Ştiţi, la filme, la genericul de început mai apare uneori textul « după romanul lui Ixulescu »…

Pot zice şi eu acum că acest petic de articol scris pe şerveţel e scris, la propriu, « pe baza » (solidă) a romanului « Orbitor. Aripa stângă » a lui Mircea Cărtărescu.

By the way, aţi realizat vreodată că prenumele lui Cărtărescu este Mircea?