Înserare

Stau aşezat pe marginea mării pe piatra încălzită de soare a digului… Vântul începe să adie a noapte, iar luna se ridică într-un colţ peste un felinar vechi ce se voia a fi soare peste noapte, tronând grijulie peste muntele de calcar ce răsare din mare…
Aud doar plescăitul valurilor sub bărci şi un pian ce cântă Baladă pentru Adeline undeva în spatele meu…
O clădire veche, în stil veneţian, cu un balcon ruginit şi ferestre mici cu obloane maro de lemn învechit mă păzeşte din spate…Felinarele au îngălbenit, la fel ce şi cele de pe Cetăţuia noastră, iar lumea începe să se perinde din ce în ce mai des în jurul meu…
La jumătate de metru de piciorul meu a ancorat o bărcuţă albastră din care coboară o mămică frumoasă cu fetiţa ei blondă, în rochiţă albă şi pălărie de paie, având grijă să nu piardă căţeluşul ce aduce a Patrocle al copilăriei noastre…
E linişte şi pace… iar eu sunt în aşteptarea neliniştii unui vis…