De citit... m-am apucat de mic. De scris, mai târziu oleacă... Pe la patru ani le scriam de la gradiniţă celor de la televiziune să dea mai mult Cascadorii rîsului, emisiunea mea preferată... Reţin de atunci bucata mea de scrisoare... o foaie liniată, cu dungile de un verzui-spre-albastru, pe care tronau victorios cele câteva zeci de litere mari, de tipar, scurse parcă din creionul meu chimic, veşnic cu vârful rupt şi mereu, mereu ud... Călimara gurii mele se pare că era nesfârşită pe atunci...
Dar am terminat repede cu cititul... Ce e drept, am o dexteritate anume în privinţa vitezei cu care parcurg orice fel de text scris... aşa că operele din bibliografia obligatorie erau pentru mine un fel de articole din ziar...
M-am lăsat de citit multă vreme... Doar prin liceu am descoperit Maitreiy pe care l-am devorat într-o singură dupăamiază... Apoi au urmat multe cărţi, dar totuşi, mult prea puţine... Recent am reînviat în mine plăcerea de a citi... şi mi-am tras o înjuratură de mamă, gândindu-mă cum am putut să renunţ ca un distins dobitoc la asemenea frumos obicei...
Ei, contrar dexterităţii cu care taman m-am lăudat, în cazul în care nu o să mai scriu aici timp de două săptămâni, vă invit cu drag să rumegaţi pe îndelete articolele, de jos în sus... adică de la cele din septembrie 2007 până la cel de faţă.
Nu ma agit... Sunteţi maxim cincisprezece oameni care mai daţi pe aici din când în când... Cincisprezece, dar buni... Puteţi lăsa şi comentarii (ca pe "hai faiv")... Vă mulţumesc că citiţi aceste gânduri-rânduri şi vă pup prin pupare...
Al vostru
Ioane
Dar am terminat repede cu cititul... Ce e drept, am o dexteritate anume în privinţa vitezei cu care parcurg orice fel de text scris... aşa că operele din bibliografia obligatorie erau pentru mine un fel de articole din ziar...
M-am lăsat de citit multă vreme... Doar prin liceu am descoperit Maitreiy pe care l-am devorat într-o singură dupăamiază... Apoi au urmat multe cărţi, dar totuşi, mult prea puţine... Recent am reînviat în mine plăcerea de a citi... şi mi-am tras o înjuratură de mamă, gândindu-mă cum am putut să renunţ ca un distins dobitoc la asemenea frumos obicei...
Ei, contrar dexterităţii cu care taman m-am lăudat, în cazul în care nu o să mai scriu aici timp de două săptămâni, vă invit cu drag să rumegaţi pe îndelete articolele, de jos în sus... adică de la cele din septembrie 2007 până la cel de faţă.
Nu ma agit... Sunteţi maxim cincisprezece oameni care mai daţi pe aici din când în când... Cincisprezece, dar buni... Puteţi lăsa şi comentarii (ca pe "hai faiv")... Vă mulţumesc că citiţi aceste gânduri-rânduri şi vă pup prin pupare...
Al vostru
Ioane
No comments:
Post a Comment